ASTROMETEOROLOGIE

DESPRE APARITIA ANOTIMPURILOR

Astrometeorologia este ramura astrologiei care se ocupa cu studiul fenomenelor astronomice in relatie cu atmosfera Pamantului, fiind putin cunoscuta si cu atat mai putin practicata. In trecut, astrometeorologia era in voga, dar pe masura ce stiinta meteorologiei a avansat, astrometeorologia a pierdut din interes si importanta. Prima lucrare despre planete si efectele lor asupra vremii este”Meteorologica” scrisa de Aristotel in anul 340 i.Hr. Elevul lui Aristotel, Theophrastus scrie mai tarziu alte 2 lucrari intitulate ”Despre vânturi” și ”Despre semnele ploii, furtunii și vremea frumoasă” aceste lucrari fiind considerate timp de 2000 de ani o autoritate in teoria fenomenelor meteorologice.

Cateva notiuni astronomice de baza sunt de importanta majora pentru a intelege formarea anotimpurilor. In orice moment din timp, Pamantul executa 2 miscari de rotatie diferite:

1. O miscare de rotatie pe orbita sa in jurul Soarelui de la Vest la Est, pe care o parcurge intr-un an de zile numita miscare de revolutie.
2. O miscare de rotatie in jurul propriei sale axe de la la Vest la Est, pe care o parcurge in 24 de ore ce determina rasaritul si apusul Soarelui, Lunii, planetelor, stelelor si succesiunea zilelor si a noptilor.

Orbita Pamantului are forma unei elipse si periodic, datorita excentricitatii orbitei sale, Pamantul se va afla la cea mai mica distanta fata de Soare numita periheliu la inceputul lunii ianuarie, si la cea mai mare distanta fata de Soare numita afeliu la inceputul lunii iulie. Viteza de rotatie a Pamantului pe orbita sa este mai rapida cu cat se apropie mai mult de Soare datorita atractiei gravitationale si devine mult mai lenta cu cat distanta este mai mare fata de Soare, atractia gravitationala fiind mai mica. Cand Pamantul ajunge la periheliu este iarna in emisfera nordica si vara in emisfera sudica. Cand Pamantul ajunge la afeliu este vara in emisfera nordica si iarna in emisfera sudica. In mod normal, Pamantul ar trebui sa fie mai cald vara in emisfera sudica pentru ca se afla mai aproape de Soare in luna ianuarie, dar este tocmai invers. Pamantul este mai cald cand se afla la cea mai mare distanta fata de Soare in luna iulie, explicatia fiind faptul ca Pamantul la emisfera sudica se incalzeste mai greu pentru ca are mai multa apa decat la emisfera nordica.

Dar apropierea sau departarea de Soare nu are nimic de-a face cu succesiunea anotimpurilor, care sunt date de inclinatia axei de rotatie a Pamantului si nu de distanta sa fata de Soare. Aceasta axa este o linie imaginara care trece prin centrul planetei si polii acesteia si are un unghi de inclinatie de 23,5 grade in raport cu ecliptica – planul in care se roteste in jurul Soarelui. Orientarea acestei axe acum este catre steaua fixa Polaris din constelatia Ursa Mica, indicand directia spre Nordul geografic. Aceasta orientare a axei nu este fixa si nu a fost dintotdeauna orientata catre steaua Polara. Pamantul nu are forma unei sfere perfecte, el este turtit la poli si bombat la Ecuator si se roteste in jurul axei sale precum un titirez, iar axa sa isi schimba directia gradual, formand un cerc in forma de con pe care-l parcurge in aproximativ 26.000 de ani. Aceasta se numeste miscare de precesie avand drept consecinta precesia echinoctiilor, adica o deplasare retrograda a punctelor echinoctiale de-a lungul eclipticii. Datorita acestui fapt, in perioada Egiptului antic, axa Pamantului era inclinata catre steaua fixa Thuban din constelatia Dragonul, iar in jurul anului 14.000 steaua fixa Vega din constelatia Lira va indica Polul Nord.

Axa Pamantului poate suferi anumite modificari in functie de miscarile placilor tectonice printre altele. Seismele majore au impact puternic asupra axei Pamantului, avand puterea de a o deplasa. Seismul din 2004 din Sumatra a deplasat axa terestra cu aproximativ 7 cm, iar cel din Chile din 2010 cu 8 cm. O alta deplasare a axei Pamantului cu 10 cm a avut loc la cutremurul din Japonia din anul 2011.

Inclinatia axei Pamantului de 23,5 grade si rotatia Pamantului pe orbita sa face ca alternativ, emisfera N si S sa fie inclinata spre Soare, de unde vor primi mai multa lumina si caldura. Cand axa Pamantului este inclinata spre Soare este vara in emisfera nordica si iarna in emisfera sudica. Pamantul isi continua rotatia pe orbita sa si cand axa Pamantului este indepartata de Soare este iarna in emisfera nordica si vara in emisfera sudica.

Dar la miscarea sa pe orbita, Pamantul ajunge de 2 ori pe an intr-o pozitie in care razele soarelui cad vertical pe suprafata sa la Ecuator si incalzesc in mod egal cele 2 emisfere: cand Soarele in miscarea sa aparenta pe ecliptica trece de la emisfera sudica la cea nordica si invers, adica la 21 Martie si 22 Septembrie. Acestea sunt momentele de echinoctiu de primavara numit punctul Vernal ce corespunde cu 0 grade Berbec, si echinoctiul de toamna numit Punctul Autumnal ce corespunde cu 0 grade Balanta. In aceste doua momente, ziua este egala cu noaptea. Simultan, in emisfera sudica 21 Martie marcheaza inceputul toamnei si 21 septembrie inceputul primaverii.

Celelalte 2 momente sunt cele cand Soarele face trecerea de la emisfera nordica la cea sudica si invers, adica la 21 Iunie si 21 Decembrie. Momentul de solstitiu de vara din 21 iunie cand razele soarelui cad vertical pe Tropicul Racului (23 N 27′) marcheaza inceputul verii cand avem cea mai lunga zi si cea mai scurta noapte. Simultan, in emisfera sudica data de 21 iunie marcheaza inceputul iernii. Momentul de solstitiu de iarna cand razele soarelui cad vertical pe Tropicul Capricornului (23 S 27′) marcheaza inceputul iernii cand avem cea mai lunga noapte si cea mai scurta zi. Simultan, in emisfera sudica data de 21 decembrie marcheaza inceputul verii.

Între tropice se găseşte zona caldă, în cuprinsul căreia razele solare cad vertical pe suprafaţa terestră de două ori pe an. Intre tropice şi regiunile polare (zona temperată a nordului este situată de la Tropicul Racului până la Cercul Arctic, zona temperată a sudului se întinde de la Tropicul Capricornului până la cercul polar al Antarcticii), exista un climat temperat, unde încălzirea este moderată, căci razele solare fac unghiuri ascuţite cu suprafaţa terestră. Zonele reci se întind dincolo de cercurile polare unde razele solare ajung peste tot tangente de două ori pe an, în restul timpului fac unghiuri mici cu suprafaţa terestră si din aceasta cauza clima este extrem de rece.

(va urma)

Valencia, 30 noiembrie.